Guvernul României a aprobat, în ședința din 23 iulie 2026, Strategia națională pentru conservarea biodiversității 2026–2030, document care stabilește direcțiile de protejare și refacere a ecosistemelor, dar și modul în care obiectivele de biodiversitate trebuie integrate în agricultură, silvicultură, energie, transport și alte sectoare economice.
Potrivit informării oficiale a Guvernului, adoptarea strategiei reprezintă și îndeplinirea Jalonului 31 din Planul Național de Redresare și Reziliență. Documentul cuprinde acțiuni, instituții responsabile, termene, surse potențiale de finanțare și indicatori pentru evaluarea rezultatelor.
Pentru sectorul agricol, strategia transmite un mesaj important: protejarea biodiversității nu mai este tratată separat de politica agricolă, ci trebuie inclusă în modul de acordare a sprijinului financiar, de administrare a terenurilor și de dezvoltare a sistemelor alimentare.
Agricultura, inclusă explicit în strategia pentru biodiversitate
Un capitol distinct al strategiei este dedicat agriculturii. Documentul arată că România dispune încă de peisaje agricole tradiționale, pajiști și terenuri cu valoare naturală ridicată, dar avertizează asupra celor două riscuri majore care pot afecta biodiversitatea rurală:
- intensificarea agriculturii în zonele cu potențial productiv ridicat;
- abandonarea activităților agricole în zonele cu constrângeri naturale.
Ca răspuns, strategia propune încurajarea practicilor agricole extensive, a metodelor tradiționale de utilizare a terenurilor, a culturilor diversificate și a sistemelor care folosesc mai puține inputuri chimice. De asemenea, urmărește protejarea raselor locale, a soiurilor autohtone, a pajiștilor permanente și a elementelor de peisaj importante pentru speciile sălbatice.
Strategia menționează că aproximativ 25% din fondurile destinate plăților directe sunt direcționate către eco-scheme, iar aproximativ 41% din bugetul pentru dezvoltare rurală susține practici de mediu în zone cu valoare naturală ridicată. Documentul estimează că aceste măsuri sunt aplicate anual pe aproximativ 611.000 de hectare.
Este important de precizat că procentul de 25% se referă la eco-schemele finanțate prin Pilonul I al Politicii Agricole Comune și nu exclusiv la agricultura certificată ecologic. Eco-schemele pot finanța mai multe tipuri de practici benefice pentru climă, sol, apă și biodiversitate.
Agricultura ecologică beneficiază de intervenții distincte, în special pentru conversia exploatațiilor și pentru menținerea certificării ecologice, finanțate prin Pilonul II al Planului Strategic PAC.
Agricultura ecologică, recunoscută ca soluție pentru biodiversitate
Strategia definește agricultura ecologică drept o metodă de producere a alimentelor bazată pe substanțe și procese naturale și reamintește obiectivul european potrivit căruia, până în 2030, 25% din terenurile agricole ale Uniunii Europene ar trebui să fie gestionate în sistem ecologic.
Documentul consideră agricultura ecologică o componentă importantă a tranziției către sisteme agricole mai favorabile biodiversității și menționează că suprafața utilizată pentru agricultura ecologică în România a depășit 780.000 de hectare în 2024.
Strategia face trimitere directă la aplicarea măsurilor prevăzute în Planul Național de Acțiune pentru Dezvoltarea Producției Ecologice din România. Printre practicile evidențiate se numără diversificarea culturilor, menținerea pășunilor permanente și protejarea elementelor de peisaj cu valoare ecologică.
Legătura dintre cele două documente este, așadar, una directă: strategia pentru biodiversitate stabilește cadrul general de protecție a naturii, iar planul pentru producția ecologică cuprinde măsurile prin care sectorul ecologic poate contribui la atingerea acestor obiective.
Ce prevede Planul pentru dezvoltarea producției ecologice
Planul Național de Acțiune pentru Dezvoltarea Producției Ecologice, publicat de Ministerul Agriculturii în 2023, este structurat pe trei axe principale:
- stimularea cererii și creșterea încrederii consumatorilor;
- stimularea producției și consolidarea întregului lanț valoric;
- cercetare și sustenabilitate.
Printre măsurile propuse se regăsesc promovarea produselor certificate ecologic, introducerea educației pentru alimentație ecologică în școli și grădinițe, dezvoltarea achizițiilor publice verzi, includerea produselor ecologice în programele pentru școli, acordarea plăților compensatorii, susținerea procesării, organizarea filierelor de produs și facilitarea accesului fermierilor la consultanță și cercetare.
Planul estimează că România ar putea ajunge în 2030 la cel puțin 800.000 de hectare administrate în sistem ecologic, reprezentând aproximativ 6% din suprafața agricolă utilizată. Dintre acestea, 488.325 de hectare reprezintă obiectivul stabilit prin Planul Strategic PAC 2023–2027 pentru susținerea angajamentelor de agricultură ecologică.
Pentru perioada 2023–2027, alocarea financiară indicată pentru intervențiile destinate agriculturii ecologice este de 389,12 milioane de euro:
- 162,6 milioane de euro pentru conversia la agricultura ecologică;
- 226,52 milioane de euro pentru menținerea practicilor și certificării ecologice.
De la sprijinul pe suprafață la produse ecologice cu valoare adăugată
Una dintre problemele identificate în Planul Național este faptul că o parte importantă a producției ecologice din România este comercializată sub formă de materie primă. În același timp, sectoare importante ale agriculturii românești — legumele, fructele, laptele, ouăle și alimentele procesate — sunt încă slab reprezentate în sistemul ecologic.
De aceea, creșterea suprafeței certificate trebuie însoțită de:
- dezvoltarea procesării produselor ecologice;
- organizarea producătorilor în cooperative și organizații;
- realizarea unor centre de colectare, sortare, ambalare și depozitare;
- dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare;
- includerea produselor ecologice în cantine, școli și achiziții publice;
- o mai bună informare a consumatorilor privind certificarea și logoul ecologic al Uniunii Europene.
Planul prevede inclusiv stabilirea unei ținte naționale privind ponderea produselor ecologice în alimentația oferită de cantinele publice.
Ce urmează pentru sectorul ecologic
Aprobarea Strategiei pentru conservarea biodiversității confirmă faptul că agricultura ecologică este privită oficial nu doar ca o schemă de calitate alimentară, ci și ca un instrument de protecție a solului, apei, peisajelor agricole, raselor locale și speciilor sălbatice.
Totuși, simpla menționare a agriculturii ecologice în documentele strategice nu este suficientă. Pentru producători va conta modul în care obiectivele vor fi transpuse în măsuri aplicabile, bugete, plăți compensatorii, investiții în procesare și acces efectiv la piață.
Este necesară și corelarea indicatorilor din cele două documente. Planul din 2023 estima atingerea unui minimum de 800.000 de hectare ecologice până în 2030, în timp ce strategia pentru biodiversitate indică deja peste 780.000 de hectare în 2024. Publicarea unor statistici actualizate și comparabile privind suprafețele în conversie, suprafețele certificate, tipurile de culturi și producția comercializată ar permite evaluarea reală a progresului.
Pentru sectorul ecologic, noua strategie poate reprezenta o oportunitate importantă, cu condiția ca protejarea biodiversității să fie corelată cu viabilitatea economică a fermelor, cu dezvoltarea pieței și cu obținerea unor produse ecologice românești cu valoare adăugată mai mare.