Soiurile locale de porumb cultivate în sistem ecologic ar putea avea un rol tot mai important în agricultura românească. Un studiu semnat de Ion Toncea, alături de Elena Pop, Tudor Prisecaru, Ioana Virginia Berindean, Vladimir-Adrian Toncea, Mădălina Irina Ghilvacs, Constantin Guruianu și Gheorghe Măturaru, cercetători afiliați Asociației Române pentru Agricultură Durabilă (A.R.A.D.), Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București, USAMV Cluj-Napoca și INCDA Fundulea, arată că mai multe varietăți tradiționale cultivate în România, inclusiv în sisteme ecologice, au demonstrat un nivel ridicat de sustenabilitate și o eficiență energetică remarcabilă.
Cercetarea a analizat 14 varietăți și populații locale de porumb, împreună cu un hibrid, colectate din mai multe regiuni ale țării. Autorii au urmărit consumul de energie necesar pentru înființarea și întreținerea culturilor, producția obținută, compoziția boabelor și valoarea energetică a mălaiului integral.
Una dintre concluziile importante ale studiului este că soiurile locale cultivate în sisteme ecologice sau tradiționale, cu un consum mai redus de inputuri, pot avea rezultate foarte bune atât din punct de vedere agronomic, cât și energetic. În toate variantele analizate, energia obținută din cultură a fost mai mare decât energia consumată pentru realizarea acesteia, ceea ce confirmă caracterul sustenabil al acestor sisteme.
Autorii subliniază că tocmai culturile cu inputuri mai puține, specifice agriculturii ecologice și fermelor mici, pot valorifica mai bine adaptarea naturală a soiurilor locale la condițiile pedoclimatice. Acest lucru se traduce printr-o dependență mai mică de resurse externe și, implicit, printr-o eficiență energetică mai bună.
Dintre varietățile evidențiate în studiu, unele dintre cele mai bune rezultate au fost obținute de Mălai sticlos de Bărai, Optaș de Bărai și Porumb Moldovenesc, toate menționate în sisteme ecologice. Acestea s-au remarcat fie prin bilanț energetic pozitiv ridicat, fie printr-un raport foarte bun între energia produsă și energia consumată.
Studiul arată că agricultura ecologică nu înseamnă doar renunțarea la inputurile chimice, ci poate însemna și o valorificare superioară a resurselor genetice locale. Soiurile tradiționale de porumb, păstrate în gospodării și în ferme mici, par să răspundă bine în astfel de sisteme, tocmai pentru că sunt mai bine adaptate la condițiile locale și la tehnologii mai puțin intensive.
Pe lângă aspectul energetic, cercetarea evidențiază și potențialul nutritiv al acestor varietăți. Mălaiul integral obținut din porumbul local a prezentat un conținut relevant de proteine, grăsimi și amidon, ceea ce confirmă că aceste resurse genetice pot avea valoare nu doar agronomică, ci și alimentară.
Pentru agricultura ecologică din România, concluziile studiului sunt importante. Ele sugerează că păstrarea și cultivarea soiurilor locale nu țin doar de tradiție sau conservarea biodiversității, ci și de performanță. Într-un context în care fermierii caută soluții mai reziliente, mai puțin dependente de inputuri externe și mai bine adaptate schimbărilor climatice, porumbul local cultivat ecologic poate deveni o opțiune tot mai relevantă.
În acest sens, studiul oferă un argument solid pentru susținerea fermierilor și a inițiativelor care conservă și multiplică semințele locale. Agricultura ecologică are nevoie de genetică adaptată, iar aceste varietăți tradiționale par să ofere exact acest tip de resursă.